12 morți și 30 de răniți, într-o unitate militară la Timișoara. Poate cel mai criminal atac armat din istoria comunismului românesc. Cu siguranță, cel mai tragic atac armat de pe timpul Epocii de Aur a dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Au trecut peste 60 de ani de la eveniment, dar nu se știe mai nimic. Propagandiștii Administrației Presei de Partid n-au suflat o vorbă. Nici Scânteia, nici Scânteia Tineretului, nici România Liberă, nici Drapelul Roșu n-au consemnat nimic. De obicei, în astfel de cazuri, venea câte o știre de câteva rânduri însăilată de agenția națională de presă Agerpres. Ăia care acum actualizează lumea… Organele de partid și de stat n-au mișcat în front. A fost o tăcere totală. Mâlc național. A fost o așa tăcere, încât nu a transpirat nimic nici în străinătate.
Tăcerea a continuat și după 1989. Nici o surpriză în sistem, în țara în care au fost omorâți mii de copii în orfelinatele care au funcționat ca lagăre de exterminare. Peste 15000 de copii uciși. Cifră estimativă. Pentru că au dispărut documente. Tot felul de accidente, tot felul de incendii. Sau încă n-au apărut documente. Cine știe prin ce depozite sunt îngropate.
Dar, la peste 35 de ani după Revoluția de la Timișoara, unii mai cred că ”armata e cu noi” și că nu Armata a ucis primul român în 17 decembrie 1989. Tot așa, unii mai cred că Securitatea și-a trimis hienele acasă, deși există dovezi că securiștii au tras în populație. Și că nu tot securiștii au ucis 43 de oameni la Timișoara și au organizat transportul cadavrelor la Popești-Leordeni, unde au fost incinerate și cenușa aruncată în canalizare. Dar, nah, suntem în țara în care ofițerii de Securitate n-au colaborat cu… Securitatea. Conform legii.
Judecat, vinovat, executat…
Pe scurt. În primăvara lui 1969, un soldat în termen de la o unitate militară a Securității, la marginea Timișoarei, a omorât 12 camarazi și a rănit alți 30 militari cu un Kalașnikov.
Soldatul, în cele din urmă, a fost declarat sănătos mintal și trimis înapoi la Timișoara unde a fost judecat, găsit vinovat de omor calificat și apoi executat.
Probabil, a fost unul dintre cele 104 persoane executate, oficial, în România, în timpul regimului Ceaușescu. Dintre cei 104 condamnați la moarte și executați, între 1965 și 1989, 47 de persoane au fost condamnate la moarte de Tribunalul Militar București.
Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990.
După cum se știe, ultimele persoane condamnate la moarte și executate au fost soții Elena și Nicolae Ceaușescu, la 25 decembrie 1989.
8.000 de lei compensație pentru familiile îndoliate. Restul e tăcere…
Povestea a ieșit la suprafață după ce mărturia unui psihiatru timișorean, fugit în Germania, a fost făcută publică de Adrian Mogos, jurnalist independent și fondator al newsromania.net, cercetător acreditat la CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității).
Plecat din România la sfârșitul anului 1969, medicul aflase de eveniment de la șeful lui, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din Timișoara, care a fost numit în comisia medicală care urma să stabilească starea mintală a soldatului.
Numai că Securitatea, în frunte cu procurorul, decisese din start că acuzatul nu este nebun.
Așa că a fost declarat sănătos mintal, găsit vinovat de omor și apoi executat.
Medicul a spus americanilor că Securitatea, procurorul și comisiile cu experți implicați erau conștienți, dincolo de orice îndoială, că tânărul acuzat nu era în deplinătatea facultăților mintale.
Familiile victimelor au primit 8.000 de lei compensație.
De la Tribunalul Militar, la IICCMER și CNSAS. Și viceversa…
IICCMER a transmis că nu deține nici un fel de informații despre caz, semnat și parafat de președintele Florin-Daniel Șandru.
CNSAS informează că se poate studia inventarul Fondului Penal, postat pe site-ul instituției, în vederea identificării dosarului persoanei căutate, dar al cărui nume nu este menționat.
Dar persoana căutată nu este în cele 8188 de pagini de la literele A la F, nici în cele 7928 pagini de la G la O și nici în cele 8184 de pagini de la P la Z.
Citește și… Împrumut la BERD de 30 milioane euro pentru Timișoara. 20 milioane euro pentru Retehnologizarea Rețelei de Termoficare. Cheltuieli pentru Regenerare Urbană zona Piața Traian și Retehnologizarea Rețelei de Termoficare Etapa III (credit – 20 mil. euro; finanțare – 50 mil. euro).
Tribunalul Militar Timișoara a comunicat că nu deține documente din anul 1969.
Mapele de sentințe ale Tribunalului Militar Timișoara din anul 1969 au fost predate la arhiva Ministerului Apărării Naționale, U.M. 02405 Pitești.
Dosarele soluționate de tribunalele militare, în anul 1969, care priveau persoane judecate și condamnate pentru infracțiuni contra statului ori alte fapte considerate a avea conotații politice, au fost predate CNSAS.
Iar dosarele privind persoanele care au suferit condamnări pentru infracțiuni de drept comun au fost distruse după expirarea termenelor de păstrare prevăzute în instrucțiunile arhivistice, informează Tribunalul Militar Timișoara.